Templierii au fost acuzați că au permis corupția în rândurile lor, ceea ce le-a permis adesea să influențeze sistemele juridice ale Europei ca să acționeze în favoarea lor și să câștige influență asupra pământurilor conducătorilor locali, în detrimentul conducătorilor.
Soldații lui Isus și ai Templului lui Solomon, cunoscuți în principal sub numele de Cavalerii Templieri, erau un ordin militar francez care aparținea credinței catolice și unul dintre cele mai bogate și mai populare ordine militare din creștinismul occidental. A fost fondat în anul 1119 pentru apărarea pelerinilor în drum spre Ierusalim, cu sediul lor situat acolo pe Muntele Templului și a existat timp de aproape două secole în perioada Evului Mediu.
În 1305, noul ales, Papa Clement al V-lea, cu sediul în Avignon, Franța, a trimis scrisori atât Marelui Maestru templier Jacques de Molay, cât și Marelui Maestru ospitalier Fulk de Villaret pentru a discuta despre posibilitatea unirii celor două ordine.
Niciunul nu a fost susceptibil de idee, dar Papa Clement a insistat, iar în 1306 i-a invitat pe ambii Mari Maeștri în Franța pentru a discuta problema. De Molay a sosit primul la începutul anului 1307, în timp ce de Villaret a fost amânat câteva luni.
Molay și Clement au discutat despre acuzațiile penale făcute cu doi ani mai devreme de un templier înlăturat și care erau discutate de regele Filip al IV-lea al Franței și de miniștrii săi. S-a convenit în general că acuzațiile erau false, dar Clement i-a trimis regelui Filip o cerere scrisă de asistență în anchetă.
Filip a fabricat dovezi false împotriva templierilor ca să scape de datoriile acumulate
Potrivit unor istorici, Filip, care era deja profund îndatorat față de ordinul templierilor datorită războiul său împotriva Angliei, a decis să profite de zvonuri pentru propriile sale scopuri. El a început să facă presiuni asupra bisericii să ia măsuri împotriva ordinului, ca o modalitate de a se elibera de datoriile sale.
În zorii zilei de vineri, 13 octombrie 1307 – o dată, care a influențat superstiția, dar nu neapărat originea povestirilor populare despre Vineri 13 – Regele Filip al IV-lea a ordonat ca de Molay și alte câteva zeci de templieri francezi să fie arestați simultan. Mandatul de arestare începea cu cuvintele: „Dumnezeu nu este mulțumit. Avem dușmani ai credinței în împărăție”.
Martorii aduși au afirmat că, în timpul ceremoniilor de admitere a templierilor, recruții au fost forțați să scuipe pe Cruce, să-L renege pe Hristos și să se sărute indecent cu alții; au mai fost, de asemenea, acuzați că s-au închinat la idoli în timp ce ordinul a încurajat practicile homosexuale.
Multe dintre aceste acuzații conțin asemănări cu acuzațiile făcute împotriva altor grupuri persecutate, cum ar fi evreii, ereticii și suspecții de vrăjitorie. Aceste acuzații au fost extrem de politizate, fără nicio dovadă reală.
Totuși, templierii au fost acuzați de numeroase alte infracțiuni, cum ar fi corupția financiară, frauda și deținerea unor secrete. Mulți dintre acuzați au mărturisit aceste acuzații sub tortură (chiar dacă templierii au negat că au fost torturați în confesiunile lor scrise), iar confesiunile lor, deși obținute sub constrângere, au provocat scandal la Paris.
La amenințările regelui Filip, papa Clement a desfințat ordinul cavalerilor templieri
La cerințele regelui Filip, Papa Clement a emis apoi bula papală „Pastoralis praeeminentiae” la 22 noiembrie 1307, care i-a instruit pe toți monarhii creștini din Europa să-i aresteze pe templieri și să le confisce bunurile. Clement a cerut audieri papale pentru determinarea vinovăției templierilor, iar odată eliberați de tortura inchizitorilor, mulți templieri și-au retras confesiunile.
În timp ce papa era amenințat de Filip cu acțiuni militare dacă nu se conforma dorințelor sale, Clement a acceptat în cele din urmă să desființeze ordinul, invocând scandalul public care fusese generat de confesiuni. La Consiliul de la Viena din 1312, el a emis o serie de bule papale, inclusiv Vox in excelso, care a dizolvat oficial ordinul, și Ad providam, care a predat Ospitalierilor cele mai multe bunuri ale Templierilor.
Liderii ordinului, Marele Maestru Jacques de Molay, și Geoffroi de Charney, preceptor al Normandiei, sub presiunea regelui, au fost declarați vinovați de eretici și condamnați să ardă de vii pe rug la Paris, 18 martie 1314. Templierii rămași din Europa au fost fie arestați și judecați în cadrul anchetei papale (practic niciunul nu a fost condamnat), fie absorbiți în alte ordine militare catolice, fie pensionați și li s-a permis să-și trăiască restul zilelor în pace.
Foto: Bătălia de la Hattin în 1187, punctul de cotitură care duce la a treia cruciada. Ilustrație din 1490.
CITEȘTE ȘI:
